Tradusǎ de Ioana Gheorghiu pe Iunie 6 2010
De-a lungul ultimilor ani, mass-media ne spune că America este o societate in care, pentru a fi greu de cap, copiii sunt mult mai lent pentru a deveni independent în comparaţie cu cum au fost. Aparent nu este greu de a absolvit de la colegiu şi pentru a te muta înapoi în casǎ cu părinţii dumneavoastră pentru câţiva ani, acordându-se de multe ori nici o chirie. La fel ca atunci când ai fost in liceu, mami are un mic dejun cald pentru tine pe masa, atunci când te sculai din pat la ora 10am. Cu excepţia atunci, de fapt, ai fost la scoala la ora 10am. Acuma, la ora 10am, eşti acasǎ unde deschizi Classifieds sǎ cauţi o companie care crede că o diplomă în istoria artei şi literatură vă poate califica pentru un loc de muncă. Revista Fortune a fugit recent o poveste despre părinţi care participǎ la interviuri de locuri de muncă cu copiii lor. Şi nu mă refer cǎ aşteptare în afara pe lobby; stând lângă fiii şi fiicele lor la interviuri de locuri de muncă în sine. Nu glumesc.
Oricum … puteti vedea unde vom merge cu acest lucru. Mame si taţi fac destul pentru copiii lor adulţi in aceste zile că, nu cu mult timp în urmă, au fost considerate a fi de slujbele copiilor. Am întotdeauna presupus că, în ciuda această schimbare societăţii tulburătoare, toţi studenţii şi părinţii încă mai ştiu că cererile de burse sunt încă 100% responsabilitatea studenţilor, nu parinţilor. Dar, pe o pereche de ocazii, am fost dovedit gresit.
O dată , am deschis un plic unde am găsit o scrisoare de două pagini (faţă şi spate) scrisǎ de mână de la mama unui student de liceu senior, care a făcut un cazu de ce fiica ei ar trebui să primească bursa noastrǎ. Acum, eu nu sunt o persoană rece, nici cu o minte închisǎ, am citit scrisoarea întreagǎ înainte sǎ îmi făc mintea mea. Când aţi citit mii de aplicaţii de burse de studiu cum eu am facut, stii cǎ există o mulţime de situaţii ciudate la care nu te-ai gândit. Mii de copii sunt paralizaţi si nu pot scrie, alţii sunt orbi, etc. Deci, trebuie să ai o minte deschisǎ, cel puţin la început.
Cu toate acestea, asta nu a fost cazul aici. Mama a explicat că ea a încercat sa o punǎ pe fiica ei să se aşeze şi a face aplicaţia, dar că ea pur si simplu nu a putut ajunge înjur la aceasta, pentru că toate celelalte activităţi extracurriculare îi folosueau timpul. Acesta este un lucru greşit pentru a spunei o persoanǎ care primeşte sute de eseuri de zi cu zi, şi la orice oră din noapte, de la studenţii care sunt implicaţi în toate aceste activităţi, dar încă îşi găsesc timp pentru a finaliza cererile de burse lor proprii, fără ajutor de mamele lor.
Nu numai asta, dar scrisoarea lungǎ mamei acoperea foarte puţine lucruri despre fiica ei, cea mai mare parte, doar ca a vorbit despre cât de rău ea avea nevoie de bani pentru a merge la şcoală. Imi voi aminti mereu că unul, în mod evident – nu este în fiecare zi ca o mama se aplică în locul student – dar îmi amintesc, de asemenea, pentru că era trist. Cum a fost asta mamǎ aşa de disperată cǎ a ridicat un stilou şi hârtie şi a scrie o scrisoare de două pagini, în esenţă, care cerşea sǎ îi trimitem bani fiica ei?