Tradusǎ de Ioana Gheorghiu pe Mai 3 2010
O regulǎ la aplicatiile pentru burse (şi în viaţǎ, dacǎ vrei) este cǎ trebuie sa specifici clar planurile tale . Soceitatea este obişnuitǎ sǎ eticheteze oamenii şi ceea ce fac ei: student, muncitor de fabricǎ, director, etc. Aceste etichetari sunt conveniente pentru conversaţii simple dîn viata nostra de zi cu zi.
Comitetul de acordare a burselor doreste sa stie cu ce te deosebesti tu în comparaţie cu milionele de oameni în ţara aceast care se numesc “studenţi”. Chiar şi între cei care au planuri specifice pentru viaţa lor, sunt diferenţe mari, şi într-o competiţie pentru o bursǎ, este treaba ta sǎ dai detaliile care te vor evidentia . Sǎ considerǎm studenţii care vor sǎ se facǎ doctori.
Cand spui comitetului de bursǎ cǎ vrei sǎ te faci doctor, sunǎ bine. Dacǎ planul tau este sa devii un doctor care va munci in cercetare studiind producerea unui nou medicament utilizat in tratamentul Alzheimer’s, sau vei munci pentru imbunatatirea sǎnǎtatii dentare a copiilor în oraş, sau sǎ deschizi o clinica la ţarǎ pentru a ajuta oamenii în vîrstǎ – asta suna exceptional.
|
|
Cu cît mai esti mai clar , cu atat mai mult comitetul îşi va aminti de aplicatia ta, şi nu este greu sǎ vezi de ce. Faptul ca vrei sǎ devii doctor este bine, dar nu înseamnǎ mult daca nu specifici ce te determina sa vrei sǎ te faci doctor şi ce vei face cînd vei fi în domeniul acestǎ.
Şi acum partea a doua a problemei: este o idée bunǎ sǎ vorbeşti despre planurile tale despre viitor coreland cu felul cum vei ajuta oamenii. Dacǎ plǎnuieşti devii professor , infirmierǎ sau altǎ slujbǎ asociatǎ cu servicii prestate catre comunitate, e usor , dar, planurile tale pentru viitor nu trebuie sǎ fie dedicate 100% ajutorului dat comunitatii. Exista alte categorii sociale , buni profesionisti in domeniul lor ,compesaţi foarte bine care ajuta oamenii în feluri diferite.
Desigur cǎ este o mare problema despre care trebuie sǎ vorbim. Pentru mulţi oameni, cel mai mare (şi poate singurul) motiv pentru a lucra intr-o slujbǎ este o remuneratie foarte mare care îl motiveaza. Multor doctori sau avocaţi nu le pasǎ sǎ ajute oamenii, dar le pasǎ sǎ aibǎ un Benz în garaj şi o casǎ de vacanta pe plajǎ. În acest caz te sfatuiesc – crede in tine, şi sper cǎ vei primi totul! (Dacǎ primeşti, te rog adu-ţi aminte de mine care te-am ajutat sǎ ajungi acolo). Dar cînd este timpul sa scrii despre aspiraţiile tale în aplicaţia de bursǎ, trebuie sǎ minţi.
Sǎ mint? Da, sǎ minţi. Ţine minte – asta nu este o carte despre morale şi etica. Este o carte despre cum sǎ cîştigi. Şi în cazul acesta, cinstea nu este cea mai bunǎ soluţie.
Ce este greşit în a exprima o pasiune a cîştiga bani? Adicǎ, pasiunea de a fi bogat nu este parte din visul American? Da este – eu sunt ca tine (hey, nu dau cartea pe gratis, nu?). Dar sǎ gandim un practic: Cine citeşte eseurile de bursǎ şi cine decide castigatorul?
Ai ghicit – profesori şi alţi oameni cu o educaţie profesionalǎ. Şi dupa cum se ştie, profesorii nu sunt plini de bani. Au renuntat la visul de a incasa cecuri mari cînd au ales slujba lor. O pasiune pentru bani nu va impresiona oamenii aceştia foarte mult.
Ţine minte: Judecǎtorii de burse sunt oameni normali, şi este normal sǎ mergi înspre oamenii care au interese similar cu tine. Putem deduce cǎ profesorii vor alege studenţii pentru care fac o pasiune in ai ajuta. Dacǎ asta nu te descrie pe tine, atunci încearcǎ cît mai mult sǎ te prefaci, mǎcar pînǎ cînd termini aplicaţia.
Pînǎ data viitoare, noroc!